Crăciunul în familia mea (partea 1)

A venit iarna! Când m-am uitat pe fereastră, am observat cum regina zăpezii a așternut pe meleagurile noastre mantia ei argintie, copacilor le-a pus mănuși de puf, pe cer a pictat nori cenușii, iar în aer a presărat fluturași albi, care dansau după o muzică numai de ei auzită. Oamenii de pe stradă călcau covorul alb și pufos, iar în fața blocului copiii făceau îngerași de zăpadă.

Este 24 Decembrie. Eu și familia mea facem pregătirile de Crăciun. În toată casa miroase a cozonac proaspăt, sarmale, covrigei și mai ales a turtă dulce. Bradul este plin de sclipici, iar luminițele din brad strălucesc cu putere. Eu și mama pregătim biscuiței, iar tata a plecat să facă cumpărăturile. Ziua a trecut foarte repede și abia am reușit să adorm de emoție și bucurie.

A venit ziua de 25 decembrie și odată cu ea Nașterea Domnului. M-am trezit și nerăbdătoare am fugit la brad. Acolo, erau multe haine, rechizite și dulciuri. M-am bucurat pe îndelete de fiecare, până când mama m-a trimis să mă îmbrac, deoarece urma să plecăm la țară. A fost un drum tare lung și nerăbdarea a pus din nou stăpânire pe mine, deoarece voiam să-mi îmbrățișez bunicii și să le povestesc tot ce am primit. Odată ajunși, aceștia ne-au întâmpinat cu drag, fericiți că ne vedem după atâta timp.

Am discutat despre ce am mai făcut de când nu ne-am văzut și cum am trecut peste ideea de pandemie. După ce ne-am săturat de vorbit, eu și verișoara mea am ieșit la joacă, în zapada jucăușă. Aceasta venea de sus și de pe acoperis, maruntă și deasă ca făina la cernut. Fulgii mari, ca de vată, au pus stăpânire pe toată curtea, iar noi am profitat și am făcut un om de zăpadă pe măsură. Peste ceva timp, bunicii ne-au chemat la masa de Crăciun și brusc am realizat cât ne era de foame. După masă, ne-am strâns în jurul bradului și am cântat colinde.

A fost un Crăciun de neuitat!